În 1776 guvernul revoluţionar al viitoarelor State Unite ale Americii îl trimite pe Benjamin Franklin la Paris pentru a negocia cu monarhia franceză un important ajutor financiar şi militar. Emisarul american se izbeşte de neînţelegeri cu propriii colegi, dar şi de încăpăţânarea lui Ludovic al XVI-lea. Dincolo de ajutorul francez acordat insurgenţilor americani se profilează recea şi eterna logică de stat. Cine va ceda: monarhul refractar sau mecanismele inexorabile ale istoriei şi progresului?

Feuchtwanger ne aşterne magistral la picioare splendoarea şi corupţia Curţii de la Versailles. Dincolo de rafinament şi strălucire se profilează făţărnicia şi îndârjirea aristocraţilor hotărâţi să-şi urmeze scopurile personale până la capăt. Asistăm în paralel la efortul titanic al lui Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais de a-i susţine financiar pe rebelii americani şi, în acelaşi timp, de a-şi promova îndrăzneţele piese de teatru care, prin spiritul lor de frondă, vestesc zorii unei noi epoci.

„Cea mai mare laudă pe care o poate primi un scriitor este  «Stilul lui seamănă cu al lui Feuchtwanger».“ Thomas Mann

 „Feuchtwanger este maestrul romanului istoric.“ Wilhelm von Sternburg

„Feuchtwanger are simţul structurii şi apreciază rafinamentul lingvistic“ Bertold Brecht

„Un roman de proporţii epice, care prezintă cititorului portrete realiste ale unor personaje istorice fascinante.“ The Literary Encyclopedia